superposses

23:55 sunt nouă aici și încă mă conving eu pe mine că vreau să fiu aici. Probabil am învățat să îmi placă să scriu la ce m-am gândit de-a lungul zilei, când eram mică și încă timpul nu era contorizat. O făceam ca pe un soi de bilanț ca să îmi justific timpul și să fiu convinsă de hărnicia mea. Acum probabil o fac pentru că aș dori să fie felul meu de a uita, de a șterge unele gânduri. Îmi imaginez că dacă le aliniez aici poate nu o să le mai observ în cotloanele minții mele. Aș citi ce am așternut până acum dar sunt atât de sigură că o să șterg încât mă abțin și nu o fac. Pot să nu mă uit înapoi, măcar aici. Mă repet cu acest cuvânt. Care? Aici. Nu sunt încă obișnuită și nici nu aș avea cum pentru că au trecut exact șapte rânduri și șapte cuvinte de când sunt aici. Nu am citit, ci am numărat doar rândurile din dreapta ca să nu încep din stânga cum obișnuim să citim. Dacă aș vrea ca nimeni să nu ghicească cine sunt, aș gândi ca un detectiv și aș încerca, să nu spun nimic adevărat despre